Liceul este o perioada care ne defineste, pe care multi dintre noi nu o depasim niciodata, pe care unii ar vrea sa o uite, iar altii sa o pastreze pentru eternitate. Pentru mine, liceul nu a fost cine stie ce, dar pentru Adriana a insemnat enorm.
De cand ne-am cunoscut mi-a povestit nu o data cat ii este de dor de acea perioada, de orele de mate si de colegi, de pauze si de chiulit. Si dupa ce s-a imprietenit cu Anisoara a ajuns, cumva, sa reviziteze cimitirul tineretii ei. Dupa cum o sa vedeti pozele de final, Adriana care a pasit acum pe coridoarele scolii este departe de pustoaica de acum 7 ani. Ea a crescut, s-a transformat intr-o tanara cocheta, sofisticata, fana a pantalonilor scurti si a pantofilor cu toc. A invatat chiar sa isi accepte, cat de cat, parul ondulat si rebel si sa il mai lase, din cand in cand, neindreptat.
Nu stiu daca eu si Adriana ne-am fi inteles in liceu. Poate mi s-ar fi parut o ciudata sau poate eu i-as fi parut asa ei. Dar ma bucur de omul care ea a ajuns pentru ca este o prietena minunata si cea mai buna partenera de blogging :D.
Shorts and Top: Bershka
Ce fain!! Ce vremuri!!
RăspundețiȘtergereFrumos, frumos la liceu si mie mi dor de el!:)
RăspundețiȘtergere