First snow of the season in Sălaş

De vineri ninge ca-n poveşti la Sălaş. Am tot sperat că o să se oprească, dar nici vorbă de aşa ceva. Deci m-am înarmat cu multă răbdare şi m-am echipat corespunzător pentru prima zăpadă serioasă pe care am văzut-o iarna aceasta. 

Nu m-am mai bucurat eu de marea de alb ca şi în copilărie, dar a fost totuşi ok pentru că am avut paltonul meu nou-nouţ, făcut de croitoreasa mea, care să-mi ţină de cald. Iar în picioare, o pereche de ghete îmblănite, primite cadou de la mami. Şi dacă vi se pare cunoscută căciula, să ştiţi că nu am furat-o de la Adri, ci mi-am achiziţionat una la fel pentru că era prea drăguţă să o ratez :))).

De Lady, căţeluşa noastră nu am scăpat nici cum, deci dacă nu vă mai aminteaţi de ea, aveţi acum ocazia să o revedeţi :))).

Iar brăduţul din curte arată şi mai drăguţ plin de zăpadă şi globuri :D. 

Detalii outfit:

Palton - Realizat la comandă

Ghete - Deichmann (iarnă 2014)

Căciulă - Terranova (iarnă 2014)

Şi a fost Crăciun...

...şi a fost frumos...chiar dacă nu am avut zapadă...am fost acasă, am fost cu familia lângă mine, prietenii (chiar dacă mi-au lipsit câţiva).

Pentru Sfânta seară de Crăciun am ales să port o rochiţă roşie de la H & M pe care am accesorizat-o cu o pereche de cercei de la Meli Melo.

Sărbători în familie

Iubesc Crăciunul. De când mă ştiu am fost înnebunită după el. Îmi place atmosfera, chiar dacă e frig. Îmi plac decoraţiunile. Îmi place să fac cadouri, chiar dacă e greu să le alegi. Şi îmi place, evident, să primesc multe daruri. Cu toate acestea, principalul motiv pentru care iubesc această sărbătoare este pentru că aceasta este sărbătoare familiei. Împodobim bradul împreună. Mâncăm împreună. Cântăm împreună. Depănăm amintiri...

Iar în 25, an de an, îi cântăm La mulţi ani! bunicii mele, mama Şerica. 

Bineînţeles că ea insistă mereu că nu avem de ce să ne agităm, că nu vrea nimic, dar are o sclipire specială în ochi atunci când ne vede pe toţi adunaţi în jurul mesei şi lacrimi în ochi atunci când îi urăm. Din acest motiv nu lipsim niciodată, în 25 decembrie, de acasă. Pentru că oricâte cadouri i-am trimite, nimic nu ar aprecia mai mult decât prezenţa noastră.

Însă cu toată atmosfera festivă, trebuie să recunosc: mi-a lipsit Adriana. Cred că a fost prima dată când mi-am dorit ca ea să fi fost la Sălaş cu mine. Cu siguranţă făceam mai multe poze :))). 

În speranţa însă că am fost noi suficient de fotogenice, faceţi cunoştinţă cu femeile minunate din familia mea. (Alina e mai mult copil decât femeie, dar înţelegeţi voi:)))

Aici, de la cea mai mare la cea mai mică, o avem pe mama Şerica, pe mami, pe mătuşa mea, Dana, yours truly şi last but not least, Alina :D. 

Tortul pregătit special pentru aniversarea celor 70 de ani ai bunicii mele.

Iar în final, Moşu' vă pupă şi vă transmite să fiţi cuminţi ca să vină şi la anu'!

P.S. Având în vedere că este totuşi decembrie, am purtat o rochiţă pe care o iubesc, super călduroasă, comandată din catalogul Avon. 

Insta-lately

E greu cu frigul... şi cu iarna... şi luna aceasta e complicată. Dar deşi nu avem foarte mult timp pentru poze, încercăm să fim cât mai active pe Instagram (aplicaţie pe care o iubim :D). Iată câteva dintre lucrurile care ne-au făcut fericite luna acesta:

Aşa am început decembrie

Un brăduţ mic pentru Timişoara, în aşteptarea lui Moş Nicolae

Rujul preferat de Adriana luna aceasta

Ultimele mele achiziţii

Împodobitul bradului la Roxi la Arad

Centru Timişoarei, pregătit de sărbătoare

Adriana la ieşirea noastră între fete, purtând o pereche super drăguţă de cercei candelabru.

Cadoul Adrianei de la Moş Nicolae (mai multe detalii despre el soon)

Răsfăţ la Arad, marca Roxi şi Flavi

La multi ani, Roxi!

Practic nici macar nu stiu cum sa incep. De obicei cand scriu imi vine mai repede inspiratia dar de data aceasta, pentru ca e ziua surorii mele mai mici mi-e greu sa gasesc cuvinte potrivite sa scriu ceva dragut. Ceea ce e in suflet nu tot timpul poate fi expus in scris.

Erai asa de micuta....cand ai crescut atata?

Atat de bine imi amintesc cum ne faceam noi casa sub masa, intindeam toate jucariile si cand nu ne mai jucam fugeai in cealalta camera ca sa strang eu singura....cum mergeam la deal cu mami si tati si toti "copiii" nostrii (maimute)...cum ai plans tu ca nu il mai ai pe Micutu (o papusa maimuta) si nu ai vrut altul in schimb...cum te obligam eu sa canti melodii ce le inventam eu sa ne inregistram pe casete...cum am fugit noi din deal pe jos prin padure de bunu si de tati....cum ne jucam noi ca erai fetita mea si puteai face ce vrei tu, in special sa nu mergi la scoala :))...

Imi e asa de dor uneori de momentele alea...

Ti minte cand ne-au mutat mami si tati in paturi separate si adormeam tinandu-ne de mana pe deasupra patului?...

"Having a sister is like having a best friend you can’t get rid of. You know whatever you do, they’ll still be there."

La multi ani frumoasa mea! Sa iti dea Dumnezeu o viata superba pentru ca meriti!

Si o mica surpriza :D :

                    

     Nu a iesit chiar cum mi-as fi dorit deoarece nu am avut o camera performanta si nici nu sunt un bun regizor :)) dar sper sa te bucure macar ideea. Vreau sa multumesc celor care apar in video pentru ca s-au putut oprii pentru cateva minute sa ma ajute la realizarea surprizei. Pacat ca nu am putut surprinde si momentele in care eu si Andra nu ne mai puteam oprii din ras :)). Azi nu a mai contat ca suntem obosite de la lucru, nici ca ne-a plouat si a trebuit sa stam prin magazine sa se opreasca ploaia, nici ca unii oameni ne-au ocolit de frica sa nu ii filmam, nu a mai contat nimic pentru ca meriti Roxi.

Te pupam! 

ADRIANA SI ANDRA