Iubesc Crăciunul. De când mă ştiu am fost înnebunită după el. Îmi place atmosfera, chiar dacă e frig. Îmi plac decoraţiunile. Îmi place să fac cadouri, chiar dacă e greu să le alegi. Şi îmi place, evident, să primesc multe daruri. Cu toate acestea, principalul motiv pentru care iubesc această sărbătoare este pentru că aceasta este sărbătoare familiei. Împodobim bradul împreună. Mâncăm împreună. Cântăm împreună. Depănăm amintiri...
Iar în 25, an de an, îi cântăm La mulţi ani! bunicii mele, mama Şerica.
Bineînţeles că ea insistă mereu că nu avem de ce să ne agităm, că nu vrea nimic, dar are o sclipire specială în ochi atunci când ne vede pe toţi adunaţi în jurul mesei şi lacrimi în ochi atunci când îi urăm. Din acest motiv nu lipsim niciodată, în 25 decembrie, de acasă. Pentru că oricâte cadouri i-am trimite, nimic nu ar aprecia mai mult decât prezenţa noastră.
Însă cu toată atmosfera festivă, trebuie să recunosc: mi-a lipsit Adriana. Cred că a fost prima dată când mi-am dorit ca ea să fi fost la Sălaş cu mine. Cu siguranţă făceam mai multe poze :))).
În speranţa însă că am fost noi suficient de fotogenice, faceţi cunoştinţă cu femeile minunate din familia mea. (Alina e mai mult copil decât femeie, dar înţelegeţi voi:)))
Aici, de la cea mai mare la cea mai mică, o avem pe mama Şerica, pe mami, pe mătuşa mea, Dana, yours truly şi last but not least, Alina :D.
Tortul pregătit special pentru aniversarea celor 70 de ani ai bunicii mele.
Iar în final, Moşu' vă pupă şi vă transmite să fiţi cuminţi ca să vină şi la anu'!
P.S. Având în vedere că este totuşi decembrie, am purtat o rochiţă pe care o iubesc, super călduroasă, comandată din catalogul Avon.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu